Acțiunea solarii mici

  Legumicultura din județul Buzău are o veche tradiție, iar cultivatorii și-au cîștigat, mai ales în ultimii ani, un renume binecunoscut.

  Producerea legumelor în fermele specializate din cooperativele agricole pe baza tehnologiilor noi, de mare randament productiv și economic, a imprimat acestei ramuri agricole un caracter intensiv. Odată cu modernizarea legumiculturii cooperatiste se simte nevoia primenirii și a grădinăritului de lîngă casă, cu metode moderne de cultură. Această primenire a activității legumicole gospodărești practicată de sătenii noștri și de orășeni este foarte clar demonstrată de prezența micilor solarii de legume în curțile oamenilor. Este o acțiune lăudabilă din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pămîntul de lîngă casă este folosit în scop productiv, pămîntul care, de regulă, era cultivat cu diverse culturi de rentabilitate mică sau era chiar necultivat. Apoi, prin practicarea legumiculturii în solarii, adică sub forma „culturilor forțate” sau „protejate”, se obțin produse timpurii aducătoare de venituri mari pentru cultivatori. Totodată, consumatorii beneficiază de trufandale, legume timpurii foarte căutate pe piață în perioada de primăvară și vară, cînd aceste produse aduc în alimentație cantități importante de vitamine și substanțe nutritive atît de necesare sănătății omului.

  În solarii pot fi cultivate cu succes tomate (roșii), varză, ardei, vinete, verdețuri, căpșuni etc. De altfel, încă de acum trei ani, cultivarea legumelor în solarii mici era o realitate în comuna Brădeanu. Anul acesta acțiunea s-a extins în majoritatea satelor județului și în municipiul Buzău, astfel încît solariile mici totalizează o suprafață de peste 70 de hectare. Iată cum s-a procedat: cooperativa agricolă din localitatea respectivă a asigurat materiale de construcții, pompe pentru irigat, răsaduri necesare, îngrășăminte, asistență tehnică etc. Din valorificarea producției, 80 la sută revine cultivatorului (membrii cooperatori, angajați din industrie, cadre didactice, funcționari etc.), iar 20 la sută cooperativelor agricole de producție care au un rol de „girant”. Astfel, într-un an sau doi, cooperativa își acoperă cheltuielile făcute cu materialele pe care le-a pus la dispoziția cultivatorilor. Putem deci afirma că această formă de cooperare, de asociere, este bună, eficientă, creînd posibilitatea producătorilor de a-și asigura operativ cele necesare desfășurării unei legumiculturi de proporții mici, dar deosebit de rentabile.